In:
Materiale şi cercetãri arheologice (Serie nouã), PERSEE Program, Vol. 18, No. 1 ( 2022), p. 279-297
Abstract:
Materialul arheozoologic care constituie obiectul studiului de faţă provine dintr-un complex (Cpl. 2) aflat în curtea exterioară sudică a cetăţii şi a fost cercetat în vara anului 2020. Artefactele recoltate se datează cu precădere în secolele XVIII– XIX, aşadar în epoca austriacă, cu precizarea că unele dintre acestea sunt utilizate şi mai timpuriu, pe parcursul secolului al XVII-lea. Complexul, cel mai probabil în faza iniţială începând cu mijlocul veacului al XVII-lea, a funcţionat ca groapă de latrină, în care treptat au fost aruncate tot felul de resturi, inclusiv faunistice. Având în vedere că materialul faunistic analizat provine dintr-un singur complex arheologic, concluziile sunt destul de limitate. Datele nu pot fi generalizate, dar arată o tendință care probabil nu era departe de realitate. Facem această precizare deoarece în timpul cercetărilor arheologice mai vechi sau mai noi, în diverse puncte de pe cuprinsul Cetății Făgărașului au fost descoperite numeroase oase de animale, cu sau fără un context de datare clar, care nu au putut fi însă recoltate sau analizate. Fauna studiată în cadrul acestui articol sugerează dieta comunității umane care a deservit Cetatea Făgărașului în linii mari în perioada habsburgică. Observăm că bovinele au o pondere covârșitoare ca NR, ele predominând spectrul faunistic. Ca NMI, cu toate că bovinele se situează pe locul doi după ovicaprine, totuși ca pondere carnată, ele au cea mai mare importanță în comparație cu celelalte animale domestice. Vânatul are o pondere extrem de redusă identificându-se specii de talie medie (căpriorul) și mică (iepurele de câmp). Studiul vârstelor de sacrificare și distribuția pe elemente anatomice/ părți de schelet în cazul animalelor domestice sugerează consumul unor animale de vârstă subadultă și adultă care aveau o carne mai puțin fragedă, unele din animale fiind chiar la vârsta „ reformei” (mai ales cele bătrâne) ceea ce ar sugera că acestea făceau parte din hrana cotidiană a personalului cetății (soldați, civili, administrație). Deşi nu foarte mare din punct de vedere cantitativ, importanța eșantionului de la Cetatea Făgărașului este dată și de faptul că astfel de studii de arheozoologie, pentru perioada habsburgică, sunt extrem de rare pentru România. Cu siguranță viitoarele cercetări arheozoologice ne vor ajuta să înțelegem mai bine dieta populaţiei în epoca habsburgică.
Type of Medium:
Online Resource
ISSN:
1220-5222
DOI:
10.3406/mcarh.2022.2285
Language:
French
Publisher:
PERSEE Program
Publication Date:
2022
detail.hit.zdb_id:
2877368-8
SSG:
6,14
SSG:
7,41
SSG:
6,12
Permalink